Randuri aruncate pe hartie

                                                                                                                     Ploua ,
Natura plange, sau poate doar ingerii isi storc hainele sfintite
pe pamantul pagan, uitat de lume,
"Sinfonia"  fiecarei picaturi loveste cu vise pamantul
uscat si rece, 

Visurile is doar faramele inconstiente ale mintii,

Sufletul ,focul nemuritor al galaxiei...

Si tu?! 

Praful purtat de vant dincolo de zari,
Ratacind in labiritul tristeti,
Pierdut in zambetul fals al omenirii...
Mirosul intepator al naturii trezite
iti loveste simturile obligandu-te sa asculti "sinfonia" rece ...
Ai vrut sa te contopesti cu pamantul ,
Sa cuprinzi in brate ploaia ,
SA citesti in stele viata,
Ai vrut sa fii "natura" ,dar ,
Azi ,maine ,
Pana cand ursitoarele vor tese
Ai sa ramai acelasi tu...
Limitat sa asculti "sinfonia" vietii!